impung
Look at other dictionaries:
împunge — ÎMPÚNGE, împúng, vb. III. 1. tranz. şi refl. A (se) înţepa. ♦ tranz. A îmboldi un animal. ♦ tranz. fig. A ironiza, a persifla. 2. tranz. A lovi cu coarnele. [Perf. s. împunsei, part. împuns] – lat. impungere … Dicționar Român
curge — CÚRGE, pers. 3 cúrge, vb. III. intranz. I. 1. (Despre ape) A se mişca necontenit în direcţia pantei. ♢ expr. A curge gârlă = a veni din belşug. Va curge multă apă pe gârlă (sau pe Dunăre) = va trece mult timp. Dacă (sau de) nu curge, pică = chiar … Dicționar Român
strămurare — STRĂMURÁRE, strămurări, s.f. (pop.) Băţ ascuţit, nuia sau prăjină cu vârf de fier, cu care se îndeamnă vitele la mers; strămurariţă. ♦ p. gener. Nuia lungă, subţire şi flexibilă. [var.: (reg.) stremuráre s.f.] – lat. *stimularia (< stimulus).… … Dicționar Român
împungăli — ÎMPUNGĂLÍ, împungălesc, vb. IV. tranz. (Rar) A coase încet, fără dibăcie. – Din împung (prez. ind. al lui împunge). Trimis de gall, 30.03.2008. Sursa: DLRM … Dicționar Român
împungător — ÎMPUNGĂTÓR, OÁRE, împungători, oare, adj. (reg.) 1. Care împunge, care are vârful ascuţit. ♦ fig. (Despre ochi, privire) Pătrunzător, scrutător. ♦ fig. (Despre vorbe) Înţepător, muşcător. 2. (Despre vite cornute) Care are năravul de a lovi cu… … Dicționar Român
